Doar in 8 ore cu busul pana in Shangri-la!

Septembrie 21, 2011 § 5 comentarii

Astazi am parasit Daliul si patul tare ca o scandura, pe care Serban a incercat in repetate randuri sa-l inmoaie fara sa vrea aruncandu-se pe el si aproape ca a reusit sa-si faca niste vanatai. Am parasit si frumoasa noastra curte interioara, in care ne retrageam in fiecare seara cu un vin bunut si parfumat de Yunnan. Am descoperit ca am ratat si aici ceva, venind de data asta prea devreme, si anume Festivalul International de Fotografie din Dali, aflat la a treia editie, ce urmeaza sa inceapa pe 25 septembrie. Dar poate ca e mai bine ca l-am pierdut, avand in vedere ca avea un motto cam dubios : „Life is elsewhere”!

Am plecat apoi la drum cu un autobuz care arata ca un autocar de lux in poza si care s-a dovedit a fi un fel de maxi-taxi mai mare, in care am reusit sa ne inghesuim cu greu pe ultimele doua locuri disponibile de pe ultimul rand. Macar am stat central si nu am riscat sa ni se faca rau de la drumul destul de plin de serpentine. De fapt, pacat ca am stat central, ca nu prea aveam de ce sa ne tinem cand saltam de pe scaun la unele denivelari mai accentuate, asa ca o luam ori spre chinezul din stanga ori spre cel din dreapta.

Altfel drumul a fost destul de placut, colegii de drum fiind numai chinezi, care din cand in cand se holbau la fata mea, pe care la inceput se citea o scarba totala fata de conditiile de drum si fata de obiceiul lor foarte sanatos de a scuipa din cand in cand in una din cele trei galeti dispersate de-a lungul autobuzului si a caror utilitate imi scapase in prima clipa cand am urcat, dar care mi-a fost dezvaluita din plin pe parcurs. Apoi am mai fost foarte incantata cand am descoperit ca drumul ce ni se promisese a fi de 6 ore s-a dovedit a fi de 8 ore, ca in aceste 8 ore s-a facut o singura oprire, ca nu aveam cum sa-mi schimb pozitia ca sa-mi dezmortesc fundul si ca parul meu proaspat spalat de dimineata a fost imbacsit din plin de-a lungul drumului, de tigarile aprinse necontenit de acesti minunati tovarasi.

Dar, dupa ce am mancat vreo 2 kg de banane cumparate cu o zi inainte, am ajuns in sfarsit in Shangri-la sau Zhongdian, un oras cu o populatie de 120.000 de locuitori, o combinatie ciudata intre zona moderna, cu blocuri noi si hoteluri luxoase, exemplu Sheraton, si zona veche, pietonala, cu cladiri mici si vechi si restaurante tibetane, unde incepi sa simti mirosul Tibetului.

Am observat 2 lucruri total diferite fata de locurile de pana acum. Unul: este foarte frig, suntem la 3000 m, nu stiu cate grade sunt, dar in sfarsit am descoperit utilitatea gecilor de ploaie si vant pe care le-am carat pana acum in fiecare zi cu noi fara sa vedem un strop de ploaie, a hanoracelor si a bocancilor. Practic, ne-am pus tot ce aveam pe noi si mie cel putin, tot mi-e frig. Al doilea: nu stiu daca frigul este cauza si doar vor sa se incalzeasca, dar oamenii de pe aici sunt mari dansatori. Noi stam aproape de piata centrala, destul de maricica, unde de cand am venit i-am vazut formand un fel de hora ce s-a marit pe masura s-a lasat seara, in care s-au tot invartit pe niste dansuri tibetane foarte melodioase. Mancarea a fost buna, am mancat iac, care se pare ca e greu de ratat pe aici, iar apoi am incercat si vinul zonei, tibetan, parca mai slab si mai fructos decat cel de Yunnan.

Am incheiat seara intr-un bar cu muzica tibetana, spre care ne-a manat curiozitatea de-a vedea cum se distreaza tinerii pe aici si unde am realizat ca majoritatea celor de pe aici o si voce buna, dupa cum se perindau pe ring la un fel de karaoke. Numarul de esarfe primit din partea audientei reflecta calitatea vocii, cu cat mai multe cu atat mai apreciata vocea.

(Ga Ma Qi Li cu prietena lui Ci Li Yon Chu explicand relatia lor prin semne)

Tot minunandu-ne, am fost fortati sa ne imprietenim rapid cu un tanar din zona, Ga Ma Qi Li pe nume, ce ne-a invitat la masa la care statea cu prietenii sai, aproape toti trotilati cu bere Dali, mai putin fetele, din care ne-a inmanat si noua cate una. A incercat sa poarte o conversatie cu noi si desi engleza nu-l ajuta prea tare, dorinta da, incat n-am reusit sa scapam de acolo decat dupa o ora. Si daca credeam ca am reusit sa scot din par fumul acumulat in autobuz, atunci aici in bar s-a intors inzecit.

Azi mai putine poze din cauza drumului dar de maine ne revenim…

Anunțuri

§ 5 Responses to Doar in 8 ore cu busul pana in Shangri-la!

  • b spune:

    fain. mie imi plac si coaster-urile (asa le spune la autobusele pe sasiu de camionas- am mers din Sichuan pana in yunnan cu ele) tocmai am intrebat ..sunt si volvo-uri mari pe traseul pe care ati mers, puteti insista pe „Big bus” data viitoare. in alea nu se fumeaza.

  • ratza spune:

    ‘Neatza Jock!, am avut norocul ca interpreta mea sa fie din Kunming si m-o dus si pe mine prin zona, inclusiv vizitat family.Eu am vazut si elefanti :-)), sunt la granitza cu Vietnamul. Era in 2000 si am stat zece zile. Asta e in zona de sud, sud-est si voi v-ati miscat catre nord, nord-est.

    La Shangri-la am ajuns dar nu am vizitat nimic – eram in alt context si oricum se numea Zhongdian, nu stiu istoria schimbarii numelui. Aici m-am oprit.
    Mai departe nu stiu pe unde o sa umblati dar cred ca o sa luati spre Sichuan caci din cate am inteles de la voi ca nu v-ati propus sa vizitati Lhasa.

    In Shanghai, am fost ultima oara in 2010 cu Danutza, am stat tot zece zile. Am fost si in Guanghzhou si de aceea v-am recomandat sa mancati fara teama caci acolo e regalul.

    In rest astept povestioarele voastre si daca stiu ceva din experienta mea va trimit indicatiile pretioase. Oricum, va felicit sincer caci va descurcati ff bine!

    Bafta si Doamane Ajuta!!

  • ratza spune:

    buna dragilor!, asteptam cu drag vestile voastre si tot citindu-va pot spune ca mi s-a facut un dor nebun de china, mai ca m-as urca in avion sa ajung acolo cat de repede 🙂

    shangri-la e un loc superb si ajunsi aici, sfatul meu este sa nu ratati rasaritul de soare – de fapt in dialectul local expresia se apropie de ‘sunrise’, e putin complicata povestea si sigur nu prezinta interes dar important e ca Jock sa nu rateze momentul, sper sa fie harnicut si sa captureze ceva imagini; combinatia munte-soare e faina

    in rest shangri-la va ofera multe locuri cu traditii tibetane si cateva manastiri & temple budiste cu asa zisele gardini interioare, nu impresionante dar de retinut

    si, imprejurimile nu sunt de ratat dar in mod cert va trebuie un ghid/traducator sa va arate traseul si sa va ajute la biletele de ovtobuz – poate va da o mana de ajutor hotelul

    in orasele mari scuipatul e interzis dar in zonele rurale e inca in floare; inchipuiti-va ca 1996 cand am ajuns eu erau scuipatoare in aeroporturi 😀 si in mall-uri / super-market-uri

    karaoke si dansul, sub diverse moduri, e distractia lor; pentru karaoke exista case speciale cu studio si camere de inchiriat (baofang = separeu) in care poti canta si de unul singur sau vin fetele sa-ti cante iar tu alegi melodiile on-line sau combinati tu, prieteni si fetele din partea casei; e o industrie mare – uite asa imi aduc aminte amanunte care nu prezentau interes

    pupici si sporuri la vizitat! Doamne Ajuta!!

    ps: maah, voi cetiti ce va scriu iou ??? 🙂

    • meste spune:

      Draga Ratza, sa stii ca citim toate sfaturile tale si chiar daca nu reusim sa le punem pe toate in aplicare, tot ne ajuta sa stim ca e cineva alaturi de noi si nu suntem singuri printre straini. Si mai sunt citiva ca tine care ne urmaresc zilnic 😉 Locurile astea frumoase le stii dupa nume? Azi ne-am programat sa facem o baie si la hot springs…

What’s this?

You are currently reading Doar in 8 ore cu busul pana in Shangri-la! at Meste în cuvinte.

meta

%d blogeri au apreciat asta: