Templul celor 100 de gaini

Septembrie 22, 2011 § 7 comentarii

Prima intalnire pe ziua de azi a fost cu ghida noastra de aici, pe numele ei englezesc Sandy, care ne-a condus spre un templu micut, aflat la vreo 20 de minute de urcat pe jos de hotelul nostru. Locul se numeste Templul celor 100 de gaini datorita gainilor ce umbla in libertate in jurul lui si care sunt sacrificate in cadrul ceremoniilor. Cred ca cei de pe aici au cam exagerat cu sacrificatul si au uitat sa completeze stocul de gaini, pentru ca noi n-am mai gasit decat vreo 10 astfel de creaturi.

In templu ardeau tot felul de lumanari, care mie mi se pareau a fi de ceara, dar am aflat ca de fapt sunt din unt de iac.

Urcusul spre templu este strajuit de sute de stegulete multicolore umplute cu diverse extrase din scriptura tibetana. La un moment dat am dat peste un fel de cort construit din steaguri si am aflat ca era in memoria sutelor de oameni ce au murit in timpul cutremurului de acum 2 ani. De sus, privelistea este frumoasa, intr-o parte se vede orasul, cel vechi cu acoperisuri micute gri-negre, inconjurat de zona moderna, de cateva ori mai mare si mai impersonala. In partea cealalta se intind muntii si campiile pe care din loc in loc se vad turme de iaci si unde au loc cursele de cai in luna mai.

Am descoperit ca iacul, care este un animal cam ca o vaca, dar are parul lung si coarne ca de bivol, este principala sursa de orice e nevoie. Produce lapte din care se face unt, iaurt, branza si se mananca cam tot din el, chiar si ochii, limba, matele. Din ce ramane, coarnele si capul se folosesc pentru decor, blana pentru haine si pamatufuri de praf, iar pielea pentru genti si cizme. Se pare ca prin partile astea, datorita resurselor limitate, oamenii gasesc unui lucru mai multe intrebuintari. Astfel, untul de iac se foloseste atat la lumanari cat si la ceai. Un asemenea ceai am baut azi in restaurantul unei prietene a ghidei, Yan Yu Mei. Ceaiul se face din ou, zahar, lapte, ceai verde si unt de iac. Toate ingredientele se pun intr-un cilindru inalt de lemn si se amesteca bine, le-am amestecat si eu putin dar nu prea am dibuit tehnica. Oricum rezultatul e bun si satios.

(ratele de Shangri-la)

Am fost apoi in piata, unde oferta era imbogatita de omni-prezenta carne de iac in diverse forme si marimi, chiar si insotita de coada.

Tot pe acolo si cateva mese de biliard pentru cei doritori de putina relaxare (oare doamna din poza asta cauta?).

Mergand prin oras ne-am intalnit din loc in loc cu grupuri mai mici sau mai mari de calugari budisti, asa ca am decis sa vizitam si Manastirea Songzalin, aflata la vreo 10 min de mers cu autobuzul, de fapt un complex vechi de 300 de ani, ce gazduieste vreo 600 de calugari.

Am sperat ca intr-un asemenea conglomerat de asezaminte budiste o sa ne calcam in picioare cu atatia calugari. In realitate, cu ei ne-am imbulzit doar in autobuz, iar la manastire n-am dat decat peste grupuri de turisti chinezi, insotiti de ghizi cu microfoane care pareau sa nu respecte nimic, nici macar rugamintea de a face liniste in interiorul templelor. Cred ca toti calugarii ori fugisera in oras din calea invaziei turistice, ori erau ascunsi in casutele lor modeste.

Spre seara n-am vrut sa manancam intr-un restaurant modest unde probabil ca am fi mancat cu vreo 30 de lei, pentru ca nu mi-a placut cum arata bucataria, asa ca am recurs la o varianta mai eleganta, Zangxi Tibet Restaurant, ce a fost 60 de lei, unde insa am comandat o carne de iac tare ca o scoarta de copac si ingrozitor de sarata si una de vita la fel de sarata, asa ca in final am mancat mai mult cartofi cu orez si cu ciuperci. Dar cei care serveau erau tineri si foarte draguti si 2 dintre ei au tinut neaparat sa se prezinte, sa ne spuna ca sunt tibetani si ca vor sa ne cante o melodie. Si ne-au cantat…senzational, mai ales fata aveo o voce incredibila.

Am ajuns la concluzia ca toti de pe aici au voce, pentru ca ii auzim necontenit la aproape orice colt de strada. Chiar si pe ghida noastra o auzeam cantand din cand in cand azi cand urcam la templu. Cred ca daca ar veni cineva sa faca o emisiune cu Tibetanii au talent, ar lua tot orasul.

Rezumat pentru cei interesati in detalii:
– Dali: cazare Fairyland Hotel, 100 lei camera/zi, traducator 100 lei/zi, masina cu sofer 290 lei/zi, mancare 60 lei/masa 2 pers fara bautura – autobuz Dali-Shangri-la, 45 lei/bilet
– Shangri-la: cazare Noah Inn (nu recomand, exista altele mai cochete) 60 lei camera/zi, traducator 100 lei/zi, masina cu sofer 150 lei/zi, mancare 60 lei/masa 2 pers fara bautura

Pe maiine…

Anunțuri

§ 7 Responses to Templul celor 100 de gaini

  • foarte interesant! ciudat cum lasa ei cap&cioc la rata si coada la iac. vreau si eu poza cu voi 🙂
    Spor in continuare si noroc! stomacul e bine, da? si gatul, sper! 🙂

  • Olivia spune:

    Drum bun in continuare, citim in fiecare seara peripetiile voastre de peste zi, mari si tzari si ne delectam cu fotografiile postate. Ati devenit „serialul” preferat 🙂
    LOC

  • Gabi spune:

    Va urmaresc cu mare placere comentariile (uneori par rupte din istorisirile lui Marco Polo). Fotografiile sunt super.
    Succes!

  • b spune:

    pe mine in general nu ma ingrijoreaza aspectul neingrijit al bucatariei in china. dimpotriva…..

    gatitul la temperatura mare omoara tot!

  • Cristina spune:

    Sa le spunem celor de la PRO… poate fac si acolo o emisiune

  • pisicaru spune:

    Frumoase meleaguri cu oameni speciali. Daca nu pot ajunge acolo macar sa admir pozele frumoase.

  • ratza spune:

    frumos!!, astazi ati vazut o parte a tibetului si misterului budist ce-l inconjoara.

    cu rasaritul cum stati?, ati prins ceva sau ne-interesant pentru un profi ca Jock?:-)

    daca puteti trimiteti-mi si mie inca o data traseul ca sa va dau advice-uri din timp desi imi fac mea culpa din nou ca nu m-am invrednicit din aprilie pana in prezent 😦 sa fiu activ pe aceasta tema.

    o zi frumoasa sa aveti si maine! va pup!

    ps: am primit poza, frumusei foc sunteti amandoi!

What’s this?

You are currently reading Templul celor 100 de gaini at Meste în cuvinte.

meta

%d blogeri au apreciat asta: