Cormorani pescari pe raul Li

Septembrie 29, 2011 § 4 comentarii

Am renuntat la ecologie si la sportivitate azi si ne-am intors la mult mai comodul si mai capabilul scuter. Inca obositi, ne-am gandit sa ne relaxam pentru inceput intr-una dintre pesterile multifunctionale din imprejurimi, Buddha Water Cave, ce include o baie cu namol si o purifiere in apa termala.

Ati vizitat vreodata o pestera mare si racoroasa in costum de baie, in timp ce toti in jurul vostru sunt complet imbracati? Ei bine, eu nu am facut-o pana acum, dar astazi am reusit, cu ajutorul barierei lingvistice atat de greu de trecut uneori. Cand i-am aratat la inceput costumul de baie domnisoarei ce ne-a insotit ulterior prin pestera, mi-a zis/aratat sa mi-l pun pe mine, cand i-am aratat hainele de pe mine, mi-a aratat la randul ei dulapul. Ce era sa fac? I-am urmat intocmai indicatiile monosilabice.

(zona masculina a pesterii dupa spusele ghidei, daca intelegeti la ce ma refer…)

Abia dupa ce m-am regasit in aceasta tinuta sumara traversand mai intai curtea exterioara in timp ce toti chinezii ce pierdeau vremea pe acolo se holbau la mine, apoi pasaj dupa pasaj subteran, iar ceilalti vizitatori erau imbracati normal, m-am intrebat daca domnisoara a vrut sa-si bata joc de mine, sau pur si simplu n-am inteles ce a vrut sa spuna. In sfarsit, dupa cateva opriri pentru identificat in stalactite diverse parti din pasari, animale si un intreg buddha (pe asta chiar l-am vazut, restul erau mai mult imaginative), tinuta mea ridicola a devenit necesara, deoarece ajunsesem la bazinul cu namol. Avand intaietate asupra celorlalti turisti care abia atunci s-au dus sa se schimbe, ne-am introdus in bazinul cam intunecat si plin cu namol. Ei se laudau ca zeama vascoasa si destul de rece, maronie la culoare, care la fund devenea un clei lipicios in care picioarele isi gaseau cu greu stabilitatea, are vreo 20 de minerale si este foarte benefica pentru piele. Serban s-a balacit in ea cu aceeasi placere cu care ar fi facut-o un bivol de apa, scufundandu-se complet, la fel ca animalul mai sus mentionat. Eu insa, am intrat cu mult mai multa reticenta si am iesit intr-o mai mare graba decat amandoi. Abia in urmatorul bazin, cel cu apa fierbinte, termala, m-am putut relaxa.

(daca au unul, il cara in spate, daca sunt mai multi, aterizeaza pe unde pot)

(3 intr-o barca)

(fundulet de Yangshuo)

Dupa aceea, nefiind conditionati de rezistenta fizica, am condus la intamplare, printre munti, pana in oras si inapoi si a fost randul meu sa fac niste poze, dar din mers, de pe locul din spate al scuterului. Pe aici, nu numai femeile, dar si barbatii au grija de copii, diferenta constand in faptul ca majoritatea femeilor isi poarta pruncii in spate, legati in niste fase, iar mititeii, din cauza ca sunt carati aproape peste tot in felul acesta, ajung sa adoarma in cele mai ciudate pozitii. Apoi, o alta ciudatenie culturala este aceea ca n-am vazut copii mici purtand pampers, ci niste pantalonasi despicati intre picioare, ce lasa uneori se vada funduletul lor rozaliu. Industria Pampers inca nu a ajuns aici!

Seara am incheiat-o cu o mult prea turistica prezentare a uneia dintre vechile traditii pescaresti din zona, pescuitul cu ajutorul cormoranilor. Pe vremuri, acesta era modul in care pescarii prindeau pesti, adica ei nu prindeau nimic, ci cormoranii dresati de ei. Mergeau noaptea, cum am fost si noi, probabil pestii dorm la ora asta, iar cormoranii, ce au gaturile legate cu ata ca sa nu poata inghiti pestii, se scufunda si daca cumva gasesc ceva, sunt agatati repede de pescar cand se ridica la suprafata si fortati sa scuipe pestele prins.

(la uscat dupa balaceala)

(contabilitatea capturii)

Insa, cum turismul a luat un mare avant si cantitatea a luat locul calitatii, prezentarea acestei vechi traditii lasa mult de dorit. In primul rand, pescuitul a avut loc pe raul Li, in port, unde, in afara luminilor moderne de pretutindeni care te tineau prea bine ancorat in prezent, pesti nu prea existau, asa ca toata captura s-a limitat la 5 pestisori amarati, fiecare de marimea unui deget. Apoi, toata tevatura a durat maxim jumatate de ora, in zumzaitul motorului barcii noastre si al generatorului de curent de pe barca pescarului, pentru ca nu folosea lampa cu gaz, ca pe vremuri, ci cu bec electric. Iar preturile au crescut in pas cu vremurile si daca ghidul meu, editat acum 4 ani, spunea ca ar trebui sa coste 5 lei, acum pretul e de 8 ori mai mare, fiind de 40 de lei.

Pe maine…

Anunțuri

§ 4 Responses to Cormorani pescari pe raul Li

  • marilena spune:

    nu stiu foarte multe despre turismul din china si cat de bine sunt ei organizati in privinta asta dar mi se pare ca vizitati locuri nu foarte cunoscute turismului de masa si totusi ei au fost capabili sa-si valorizeze obiectivele turistice.asta e impresia pe care o lasati voi din povestirile voastre.http://greatstylesonthestreets.blogspot.com/

    • meste spune:

      Probabil asa se vede citind ce postam, dar exista o mare diferenta intre locurile inca nealterate sau doar putin, de ex satele unde turistii inca nu au ajuns, ori cateva colturi de peisaj virgin unde inca nu au aparut tarabe cu localnici care sa iti vanda ceva, etc si cele care au potential pt turismul larg. Trebuie apreciat insa ca stiu sa isi faca vandabile zonele de interes. Pestera de ieri era f bine luminata in diferite culori, nu am postat mare ca fotografiile nu au mare valoare, pina si muntii de pe linga oras sunt noaptea luminati, ceea ce in Romania mai avem multe de facut pina sa ne luminam macar cladirile mari…

  • Gabriela spune:

    Draguta istorioara sau mai precis interesant . Cat privesc preturile … ca si pe la noi.Viata ne costa tot mai scump.Intram in zona supravietuirii cu toti sper sa nu devenim salbatici.

    • meste spune:

      Cum am aterizat acasa am aflat ca taxiurile s-au scumpit, si noi in China la 0,9 lei/Km si respectiv 1,3 lei/Km in orasele mari ne parea multisor…

What’s this?

You are currently reading Cormorani pescari pe raul Li at Meste în cuvinte.

meta

%d blogeri au apreciat asta: